1Singuraticul caută ce-i place lui însuşi;
el sfidează orice înţelepciune.
2Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură,
ci doar în a-şi face cunoscută părerea.
3Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.
4Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.
5Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.
6Buzele prostului aduc ceartă
şi gura lui cere lovituri.
7Gura celui prost îi aduce ruina
şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.
8Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
ele alunecă până în adâncul stomacului.
9Cine este leneş în lucrul lui
este confrate cu cel ce distruge.
10Numele Domnului este un turn tare;
cel drept fuge în el şi este protejat.
11Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
şi-o închipuie ca pe un zid înalt.
12Înainte de pieire omul se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea gloriei.
13Cine răspunde fără să fi ascultat
face o prostie şi îşi atrage ruşinea.
14Duhul omului îl încurajează când este bolnav,
dar cine poate sprijini un duh zdrobit?
15Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă
şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.
16Un dar deschide uşi celui ce îl oferă
şi-l duce înaintea celor mari.
17Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate,
până vine altul şi-i pune întrebări.
18Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor
şi decide între cei puternici.
19Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.
20Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa
şi din venitul buzelor lui se satură.
21Viaţa şi moartea stau în puterea limbii,
iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.
23Săracul vorbeşte implorând milă,
dar bogatul răspunde cu asprime.
24Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină,
dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.