Iacov 1

¹Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate^[a] printre neamuri: salutări!

Încercări şi ispite

²Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, ³căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. ⁴Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. ⁵Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. ⁶Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. ⁷Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

⁹Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. ¹¹Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

¹²Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu^[b] celor ce-L iubesc. ¹³Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. ¹⁵Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

¹⁶Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi! ¹⁷Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării^[c]. ¹⁸El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

¹⁹Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie; ²⁰căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. ²¹De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!

²²Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri! ²³Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă, ²⁴iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era. ²⁵Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit^[d] în lucrarea lui.

²⁶Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare. ²⁷Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.