1Bătrânul[a], către aleasa doamnă[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: 3harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!
4M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.
5Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi[e] în ea! 7Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. 8Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ 11Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.
12Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.