Luca 1

Introducere

¹Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, ²aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, ³am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ⁴ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵În zilele lui Irod, regele Iudeii,^[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.^[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. ⁶Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. ⁷Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

⁸Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, ⁹a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. ¹⁰La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

¹¹Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. ¹²Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. ¹³Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan^[c]. ¹⁴El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. ¹⁶El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii^[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

¹⁸Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

¹⁹Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. ²⁰Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

²¹Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. ²²Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

²³Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. ²⁴După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: ²⁵„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

²⁶În luna a şasea,^[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)^[f]

²⁹Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

³⁰Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! ³¹Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus^[g]. ³²El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.^{[h] 33}Va împărăţi peste casa lui Iacov^[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

³⁴Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

³⁵Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit^[j] „Fiul lui Dumnezeu“. ³⁶Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! ³⁷Căci nimic nu este imposibil cu^[k] Dumnezeu.

³⁸Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

³⁹În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. ⁴²Ea a exclamat cu glas tare:

Cântecul^[l] Mariei

⁴⁶Maria a zis:

⁵⁶Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. ⁵⁸Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.^[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, ⁶⁰dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

⁶¹Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ ⁶²Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. ⁶³El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. ⁶⁵Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul^[p] lui Zaharia

⁶⁷Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

⁸⁰Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.