Isus şi Zacheu
1Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. 2Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:
– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!
6Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. 7Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ 8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9Isus i-a zis:
– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
Pilda celor zece mine
11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. 12Aşadar le-a zis:
„Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să preia un regat şi apoi să se întoarcă.[b] 13I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine[c] şi le-a zis: «Folosiţi-le în negoţ până când mă întorc eu!» 14Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie să spună: «Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!»[d] 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemaţi sclavii aceia, cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat. 16Primul a venit zicând:
– Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine!
17Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios în lucruri mici, primeşte autoritate peste zece cetăţi!
18A venit al doilea şi a zis:
– Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!
19Stăpânul i-a zis şi acestuia:
– Primeşte şi tu autoritate peste cinci cetăţi!
20Un altul a venit şi a zis:
– Stăpâne, iată-ţi mina! Am ţinut-o învelită într-un ştergar, 21căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!
22Stăpânul i-a zis:
– Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat? 23Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?!
24Şi le-a zis celor care stăteau acolo:
– Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui ce are zece mine.
25Ei au zis:
– Stăpâne, el are zece mine![e]
26Vă spun că oricui are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 27Cât despre acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!“
Intrarea triumfală în Ierusalim
28După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 29Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ 32Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui[f]. 36În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum[g].
37Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul Care vine
în Numele Domnului![h]
Pace în cer
şi slavă în locurile preaînalte!“[i]
39Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40El a răspuns:
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga[j]!
41Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Isus alungă negustorii din Templu
45A intrat în Templu[k] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46spunându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi
o casă de rugăciune»,[l]
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[m]
47Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[n].