Trădarea lui Iuda
1Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.[a] 2Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. 3Atunci Satan[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. 5Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. 6El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.
Masa pascală
7Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. 8Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:
– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!
9Ei L-au întrebat:
– Unde vrei să-l pregătim?
10Isus le-a răspuns:
– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra 11şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 12El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!
13Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.
Cina Domnului
14Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte[d], înainte de suferinţa Mea! 16Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea[e] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ 17A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri[f] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! 18Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ 19Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ 20În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ 23Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare
24Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. 25Isus însă le-a zis:
– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“[g]. 26Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. 27Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! 28Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, 30ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, 32dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!
33Petru I-a răspuns:
– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!
34Isus i-a zis:
– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul[h] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!
Îndemnuri pentru vremea încercării
35Apoi le-a zis:
– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?
– De nimic! I-au răspuns ei.
36El le-a mai zis:
– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una![i] 37Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“[j] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.
38Ei au zis:
– Doamne, iată aici două săbii!
– De-ajuns![k] le-a zis El.
Isus se roagă pe Muntele Măslinilor
39A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. 40Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ 41Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat 42zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul[l] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43(Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)[m] 45Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. 46El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“
Arestarea lui Isus
47În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ 49Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:
– Doamne, să lovim cu sabia?
50Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51Însă Isus a zis:
– Încetaţi cu aceasta!
Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. 52Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar[n]? 53Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“
Lepădarea lui Petru
54Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. 55Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:
– Şi acesta era cu El!
57Însă el s-a lepădat zicând:
– Nu-L cunosc, femeie!
58După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:
– Şi tu eşti dintre ei!
Dar Petru a zis:
– Nu sunt, omule!
59Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:
– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!
60Dar Petru a zis:
– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!
Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. 61Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Isus, batjocorit de cei din garda Templului
63Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. 64Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ 65Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
Isus înaintea Sinedriului
66Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului[o], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul[p] lor. 67Ei I-au zis:
– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!
Isus le-a răspuns:
– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, 68iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)[q]. 69De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.[r]
70Toţi au întrebat:
– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?
El le-a răspuns:
– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.
71Atunci ei au zis:
– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!