Prolog: scopul şi tema cărţii
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
Îndemnuri la a căuta înţelepciunea
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
şi un colier în jurul gâtului tău.
10Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
nu te lăsa înduplecat de ei.
11Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi
şi vom avea o pungă împreună!“
15Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge.
17Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
în văzul tuturor păsărilor!
18Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
îşi întind curse înseşi sufletelor lor.
19Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22„Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“