1Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
2Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.
3Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.
4Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
5Martorul adevărat nu înşală,
dar un martor mincinos spune numai minciuni.
6Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.
7Depărtează-te de omul prost
pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!
8Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
dar prostia proştilor înşală.
10Inima îşi cunoaşte necazurile ei
şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.
11Casa celor răi va fi distrusă,
dar cortul celor drepţi va înflori.
12Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
13Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârşi în întristare.
14Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.
15Cel naiv crede orice cuvânt,
dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.
16Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.
17Cel iute la mânie face prostii
şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.
18Cei naivi moştenesc prostie,
dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.
20Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
dar bogatul are mulţi prieteni.
21Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.
22Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.
23În orice muncă grea există şi un câştig,
dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.
25Martorul sincer salvează vieţi,
dar martorul fals este înşelător.
26Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.
27Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
îndepărtând omul de la cursele morţii.
28Poporul numeros este slava regelui,
dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.
29Cel răbdător are mare pricepere,
dar cine este iute la mânie face prostii.
30O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar invidia este putrezirea oaselor.
31Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.
32Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.
34Dreptatea înalţă un neam,
dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.
35Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.