Proverbe 16

¹Planurile inimii aparţin omului,
    dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.

²Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
    dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.

³Încredinţează-ţi Domnului lucrările
    şi îţi vor reuşi planurile.

⁴Domnul a făcut totul pentru un scop,
    chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.

⁵Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
    în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.

⁶Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
    şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.

⁷Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
    îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.

⁸Mai bine puţin, dar cu dreptate,
    decât mari venituri cu nedreptate!

⁹În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
    dar Domnul îi îndrumă paşii.

¹⁰Sentinţa divină^[a] este pe buzele regelui
    şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.

¹¹Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
    toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

¹²Este o urâciune pentru regi să facă rău,
    pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.

¹³Buzele cinstite sunt plăcute regilor
    şi cel ce spune adevărul este iubit.

¹⁴Mânia regelui este mesagerul morţii,
    dar omul înţelept o va potoli.

¹⁵Seninătatea feţei regelui înseamnă viaţă
    şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie târzie^[b].

¹⁶Mai bună este dobândirea înţelepciunii decât a aurului
    şi obţinerea priceperii decât a argintului.

¹⁷Calea omului drept evită răul;^[c]
    cine îşi păzeşte calea îşi păzeşte viaţa.

¹⁸Mândria merge înaintea distrugerii
    şi un duh arogant merge înaintea căderii.

¹⁹Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
    decât să împarţi prada cu cei mândri.

²⁰Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
    şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!

²¹Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput
    şi dulceaţa buzelor sporeşte receptivitatea.^[d]

²²Chibzuinţa este un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
    dar prostia este pedeapsa celor proşti.

²³Inima celui înţelept îi îndrumă gura cu înţelepciune
    şi adaugă învăţătură pe buzele lui.^[e]

²⁴Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere,
    dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

²⁵Există o cale ce pare dreaptă omului,
    dar la urmă duce spre moarte.

²⁶Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,
    căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

²⁷Cel ticălos pune la cale răul
    şi vorbirea lui este ca un foc dogoritor.

²⁸Omul stricat răspândeşte discordii
    şi un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.

²⁹Omul violent îşi amăgeşte semenul
    şi-l conduce pe o cale greşită.

³⁰Cine închide ochii pune la cale lucruri stricate
    şi cel ce-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.

³¹Perii albi sunt o cunună de glorie,
    ei sunt dobândiţi printr-o viaţă dreaptă.

³²Cel încet la mânie este mai valoros decât cel puternic
    şi cel stăpân pe sine – decât cel care cucereşte o cetate.

³³Se aruncă sorţul în poală,
    dar orice decizie este de la Domnul.