1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
decât o casă plină de petreceri[a] şi cu ceartă.
2Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.
3Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inima este Domnul.
4Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.
5Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
iar părinţii sunt slava copiilor lor.
7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.
8Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
orice face, el reuşeşte.
9Cine acoperă o jignire caută dragostea,
dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel prost.
11Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
decât un prost în nesăbuinţa lui.
13Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nici răul nu-i va părăsi casa.
14Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!
15Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16Ce folos au banii în mâna celui prost?
Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …
17Prietenul iubeşte oricând,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18Omul nechibzuit dă garanţie
şi girează pentru semenul său.
19Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.
20Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.
21Cine naşte un prost va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile dreptăţii.
24Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii prostului o caută la capătul pământului.
25Un fiu prost aduce întristare tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.
28Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
şi priceput dacă-şi ţine gura.