1Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa,
dar cel ce urăşte mustrarea este prost.
2Cel bun obţine bunăvoinţă de la Domnul,
dar El condamnă pe omul cu intenţii rele.
3Omul nu se poate întări prin răutate,
dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4O soţie virtuoasă este coroana soţului ei,
dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5Planurile celor drepţi sunt chibzuite,
dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
7Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt,
dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8Un om este lăudat potrivit priceperii lui,
dar cel ce are mintea stricată va fi dispreţuit.
9Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor,
decât fudul şi fără mâncare!
10Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt fără milă.
11Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
13Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă,
dar cel drept scapă din necaz.
14Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi
şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15Calea prostului este corectă în ochii lui,
dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16Cel prost îşi dă la iveală îndată mânia,
dar cel prudent ascunde insulta.
17Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă,
dar martorul fals spune minciuni.
18Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21Cel drept nu are parte de nici o nenorocire,
dar cel rău este copleşit de necazuri.
22Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.
23Omul prudent ascunde cunoştinţa,
dar inima proştilor vesteşte prostia.
24Mâinile harnice vor domni,
dar leneşul va sfârşi la muncă forţată.
25Neliniştea inimii omului duce la descurajare,
dar o vorbă bună îl înveseleşte.