1Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2„Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
sau pe vremea strămoşilor voştri?
3Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
a mâncat lăcusta Hasil.[c]
5Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
6Căci un neam puternic şi fără număr
a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
7Mi-a pustiit viile
şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
lăsându-le ramurile decojite.
8Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
9Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
au fost oprite în Casa Domnului,
iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10Ogoarele sunt pustiite,
pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
Mustul a secat
şi uleiul s-a terminat.
11Îngroziţi-vă, plugari,
văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
căci roadele câmpului sunt distruse.
12Via s-a uscat,
iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
din mijlocul oamenilor!
Chemare la pocăinţă
13Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14Hotărâţi un post,
vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
şi strigaţi către Domnul.
15Vai, ce zi!
Căci ziua Domnului este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].
16Nu s-a prăpădit hrana
sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
din Casa Domnului?
17Seminţele s-au pârjolit
sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
grânarele sunt în ruine,
căci grânele s-au uscat.
18Cum gem animalele!
Cirezile de vite umblă ameţite,
pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].