Învierea lui Isus
1Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. 4În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ 8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.
9Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi. 10Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele. 11Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei. 12Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.
Pe drumul spre Emaus
13În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii[a] de Ierusalim. 14Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. 15În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. 16Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17El i-a întrebat:
– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?
Ei s-au oprit, uitându-se trişti, 18iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:
– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!
19– Ce anume? i-a întrebat El.
– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. 21Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! 22Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt 23şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. 24Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25El le-a zis:
– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! 26Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?
27Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei au stăruit de El, zicând:
– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!
Astfel El a intrat să rămână cu ei. 30În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)[b] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ 33S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. 34Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ 35Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus li Se arată ucenicilor
36În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 37Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh. 38El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? 39Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“ 40Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. 41Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ 42I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere)[c], 43iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.
44Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi[d].“ 45Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile, 46şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere[e] şi să învie dintre cei morţi a treia zi[f], 47iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“
Înălţarea la cer
50Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat, 51iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer. 52Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L[g] pe Dumnezeu.
(Amin.)[h]