Luca 12

Ipocrizia fariseilor

¹Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! ²Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! ³De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

⁴Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! ⁵Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă^[a]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! ⁶Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni^[b]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! ⁷Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

⁸Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ⁹Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, ¹²pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“

Pilda bogatului nesăbuit

¹³Cineva din mulţime I-a zis:

– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!

¹⁴Dar Isus i-a răspuns:

– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!

¹⁵Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“

¹⁶Şi le-a spus o pildă:

Despre îngrijorări

²²Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! ²³Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! ²⁵Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot^[c] la firul vieţii lui^[d]?! ²⁶Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!

²⁷Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc^[e]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! ²⁸Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!

²⁹Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, ³⁰căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. ³¹Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³²Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! ³³Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. ³⁴Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!

Îndemn la veghere

³⁵Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, ³⁶întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. ³⁷Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! ³⁸Fie că vine la a doua strajă^[f] din noapte, fie că vine la a treia strajă^[g], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! ³⁹Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)^[h] n-ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁰Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“

Sclavul credincios şi înţelept

⁴¹Petru L-a întrebat:

– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?

⁴²Domnul a răspuns:

– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? ⁴³Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! ⁴⁵Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două^[i] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.

⁴⁷Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

⁴⁹Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! ⁵⁰Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! ⁵¹Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. ⁵²Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

Înţelegând vremurile

⁵⁴Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁵Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁶Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?

⁵⁷Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? ⁵⁸În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! ⁵⁹Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton^[j]!“