Matei 19

Despre divorţ

¹După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. ²L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.

³Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?

⁴Isus le-a răspuns:

– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“^[a]? ⁵Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“^[b]. ⁶Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

⁷Ei au zis:

– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?

⁸Isus le-a răspuns:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. ⁹Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.

¹⁰Ucenicii I-au zis:

– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!

¹¹Dar El le-a răspuns:

– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. ¹²Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci^[c] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!

Isus şi copilaşii

¹³Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁴Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ ¹⁵Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.

Isus şi tânărul bogat

¹⁶Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:

– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?

¹⁷Isus i-a răspuns:

– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!

¹⁸– Care? L-a întrebat acesta.

Isus i-a răspuns:

– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, ¹⁹„Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“^[d] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[e].

²⁰Tânărul I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?

²¹Isus i-a răspuns:

– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!

²²Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

²³Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! ²⁴Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁶Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

²⁷Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Noi ce vom avea?

²⁸Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

²⁹Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă^[f], sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. ³⁰Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.