Fariseii şi saducheii cer un semn
1Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[a]. 2Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» 3Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)[b] 4O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“[c]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.
Drojdia fariseilor şi a saducheilor
5Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. 6Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“
7Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ 8Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? 9Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? 10Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? 11Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ 12Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
13Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip[d] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:
– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?
14Ei au răspuns:
– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.
15– Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
16Simon Petru a răspuns:
– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!
17Isus i-a zis:
– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona[e], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. 18Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru[f] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica[g], iar porţile Locuinţei Morţilor[h] n-o vor birui. 19Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.[i]
20Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
21De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor[j], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
22Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:
– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!
23Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:
– Înapoia Mea, Satan[k]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!
24Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 25Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[l] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. 26Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 27Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.[m]