Pilda semănătorului
1În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. 2Mari mulţimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă şi S-a aşezat acolo; întreaga mulţime stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde[a] şi le-a zis:
„Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. 8Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. 9Cine are urechi, să audă!“
10Ucenicii au venit la El şi L-au întrebat:
– De ce le vorbeşti în pilde?
11Isus le-a răspuns:
– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[b] Împărăţiei Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:
„Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe.
15Căci inima celor din acest popor s-a împietrit.
Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec“[c].
16Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!
18Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. 19Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. 20Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. 22Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 23Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui. 25Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină printre grâu şi apoi a plecat. 26Când plantele au răsărit şi au făcut rod, a apărut şi neghina. 27Sclavii stăpânului casei au venit şi i-au zis:
– Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânţă bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?
28El le-a răspuns:
– Un duşman a făcut lucrul acesta.
Sclavii l-au întrebat:
– Vrei să mergem s-o strângem?
29Dar el le-a răspuns:
– Nu, ca nu cumva, atunci când strângeţi neghina, să dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ea. 30Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş, iar la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: «Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunaţi-l în hambarul meu!»“
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
31Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său: 32el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele[d], dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi devine un copac[e], aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“.
33Le-a mai pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[f] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde, 35ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“[g].
Pilda neghinei explicată
36Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37Isus le-a răspuns:
– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. 39Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: 41Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! 43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.[h] Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
44Împărăţia Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi apoi cumpără ogorul acela.
45De asemenea, Împărăţia Cerurilor este ca un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găseşte un mărgăritar foarte preţios, se duce şi vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
Pilda năvodului
47Sau Împărăţia Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare şi în care au fost prinşi tot felul de peşti. 48Când este plin, pescarii îl scot pe ţărm, se aşază şi adună peştii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.
49Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi 50şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
51Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?
– Da, i-au răspuns ei.
52El le-a zis:
– De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.
Necredinţa celor din Nazaret
53După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? 55Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? 56Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ 57Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. 58Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.