Schimbarea la faţă
1După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus, doar pe ei, pe un munte înalt. 2Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea[a] înaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4Petru I-a zis lui Isus:
– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!
5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi![b]“
6Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. 7Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:
– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!
8Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
9În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit:
– Să nu spuneţi nimănui despre viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morţi!
10Ucenicii L-au întrebat:
– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine, şi el va restaura toate lucrurile. 12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa urmează să sufere şi Fiul Omului din partea lor.
13Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14Când au ajuns la mulţime, un om a venit la El, a îngenuncheat înaintea Lui
15şi I-a zis:
– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic[c] şi suferă cumplit! El cade adesea în foc şi cade adesea în apă! 16L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.
17Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l aici la Mine!
18Isus a certat demonul şi acesta a ieşit afară din el. Şi copilul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19Atunci ucenicii au venit doar ei la Isus şi L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20El le-a răspuns:
– Din pricina puţinei voastre credinţe! Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil! 21(Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi post.)[d]
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
22În timp ce erau adunaţi în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.
Taxa pentru Templu
24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau didrahma[e] pentru Templu şi l-au întrebat:
– Învăţătorul vostru nu plăteşte didrahma pentru Templu?
25El le-a răspuns:
– Ba da.
Când Petru a intrat în casă, Isus a vorbit primul şi a zis:
– Ce părere ai, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?
26Petru I-a răspuns:
– De la străini.
Isus i-a zis:
– Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27Totuşi, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater[f]; ia-l şi dă-li-l lor pentru Mine şi pentru tine!