Iacov îşi binecuvântează fiii
1Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[a] lor sunt arme ale violenţei.
6Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[b] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8Iuda[c], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[d];
de El vor asculta popoarele.
11El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[e].
13Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[f].
15Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16Dan[g] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
20Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
22Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[j].
23Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[k], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[l] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[m] de fraţii săi.
27Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
29Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.