Ultimii ani ai vieţii lui Avraam
1Avraam şi-a mai luat[a] o soţie pe care o chema Chetura.
2Ea i-a născut lui Avraam pe Zimran, Iokşan, Medan, Midian, Işbak şi Şuah.
3Lui Iokşan i s-au născut Şeba şi Dedan.
Urmaşii lui Dedan au fost: aşuriţii, letuşiţii şi leumiţii.
4Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa.
Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. 5Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; 6el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor[b] sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit.
7Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. 8El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; astfel, el a fost adăugat la poporul său. 9Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre 10şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi[c].
Urmaşii lui Ismael
12Aceasta este genealogia[d] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam 13şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor:
Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael;
Chedar, Adbeel, Mibsam,
14Mişma, Duma, Masa,
15Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
16Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. 17Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. 18Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur[e] şi au trăit separat de[f] toate rudele lor.
Esau şi Iacov
19Aceasta este genealogia[g] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; 20acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram[h] şi sora arameului Laban. 21Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. 22Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. 23Domnul i-a răspuns:
„Două neamuri sunt în pântecele tău
şi două popoare născute din tine se vor despărţi;
unul va fi mai puternic decât celălalt
şi cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“
24Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. 25Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau[i]. 26După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov[j]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.
27Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. 28Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.
29Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. 30Esau i-a zis lui Iacov:
– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!
De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom[k]. 31Iacov i-a răspuns:
– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.
32– Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?
33– Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.
Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. 34Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.