Încercarea lui Avraam
1După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:
– Avraame!
– Iată-mă, a răspuns el.
2Dumnezeu i-a spus:
– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca
ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.
3Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. 4A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. 5Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. 7Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:
– Tată!
– Da, fiule, a răspuns el.
– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.
8– Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.
Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună 9până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:
– Avraame! Avraame!
– Iată-mă, a răspuns el.
12– Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
13Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. 14Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“[a], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“ 15Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam 16şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii[b], cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, 18iar prin sămânţa[c] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ 19Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.
Urmaşii lui Nahor
20După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor: 21pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel. 23Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24De asemenea, Reuma, ţiitoarea[d] lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.