Ioan 17

„Tată, a venit ceasul! Proslăveşte-Ţi Fiul, pentru ca şi Fiul să Te proslăvească pe Tine, ²de vreme ce I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să le dea viaţă veşnică tuturor celor pe care I i-ai dat Tu. ³Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos^[a], pe Care L-ai trimis Tu. ⁴Eu Te-am proslăvit pe pământ, terminând lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. ⁵Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenţa Ta, cu slava pe care o aveam în prezenţa Ta înainte de a fi lumea!

⁶Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Tu Mi i-ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău. ⁷Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu este de la Tine. ⁸Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit şi au cunoscut că într-adevăr am ieşit de la Tine şi au crezut că Tu M-ai trimis. ⁹Pentru ei mă rog; nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi. ¹⁰Tot ce este al Meu este al Tău şi tot ce este al Tău este al Meu. Şi Eu am fost proslăvit în ei. ¹¹Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi! ¹²Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării^[b], ca să se împlinească Scriptura^[c]. ¹³Acum însă, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină. ¹⁴Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. ¹⁵Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău! ¹⁶Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. ¹⁷Sfinţeşte-i^[d] prin^[e] adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. ¹⁸Aşa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. ¹⁹Eu Însumi M-am sfinţit pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

²⁰Şi mă rog nu numai pentru aceştia, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ²¹ca toţi să fie una, aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, iar Eu în Tine; mă rog ca şi ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. ²²Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, aşa cum şi Noi suntem una; ²³Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine. ²⁴Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii! ²⁵Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaşte, dar Eu Te cunosc şi aceştia ştiu că Tu M-ai trimis. ²⁶Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu să fiu în ei.“