Ioan 11

Moartea lui Lazăr

¹Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ²Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ ⁴Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ ⁵Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. ⁷După aceea le-a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

⁸Ucenicii I-au răspuns:

– Rabbi^[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

⁹Isus le-a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, ¹⁰dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

¹¹După ce a spus acestea, le-a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

¹²Ucenicii I-au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

¹³Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. ¹⁴Atunci Isus le-a spus deschis:

– Lazăr a murit. ¹⁵Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

¹⁶Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“^[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

Isus, învierea şi viaţa

¹⁷Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile^[c] în mormânt. ¹⁸Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii^[d], ¹⁹şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. ²⁰Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. ²¹Marta I-a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²²Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

²³Isus i-a zis:

– Fratele tău va învia!

²⁴Marta I-a răspuns:

– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

²⁵Isus i-a zis:

– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. ²⁶Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

²⁷Ea I-a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

²⁸Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ ²⁹Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. ³⁰Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. ³¹Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. ³²Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ ³³Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat^[e] în duh şi s-a tulburat. ³⁴A întrebat:

– Unde l-aţi pus?

Ei I-au răspuns:

– Doamne, vino şi vezi!

³⁵Isus a început să plângă.^{[f] 36}Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ ³⁷Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

³⁸Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. ³⁹Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

⁴⁰Isus i-a zis:

– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

⁴¹Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat^[g]! ⁴²Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ ⁴³După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ ⁴⁴Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“

Uneltire împotriva lui Isus

⁴⁵Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul^[h] şi au zis:

– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. ⁴⁸Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul^[i], cât şi neamul!

⁴⁹Însă unul dintre ei, Caiafa^[j], care era mare preot în anul acela, le-a zis:

– Voi nu ştiţi nimic! ⁵⁰Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

⁵¹Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam ⁵²şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă^[k] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

⁵⁴Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

⁵⁵Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. ⁵⁶Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ ⁵⁷Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.