Ioan 12

Ungerea lui Isus la Betania

¹Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. ²Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. ³Maria a luat o litră^[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

⁵– De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari^[b], iar banii să fie daţi săracilor?

⁶Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.

⁷Isus i-a zis:

– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru^[c] ziua îngropării Mele! ⁸Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁹O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

¹⁰Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, ¹¹pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

¹²În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

¹⁴Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

¹⁶Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. ¹⁷Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. ¹⁸Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. ¹⁹Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbeşte despre moartea Sa

²⁰Erau şi nişte greci^[g] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. ²¹Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ ²²Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.

²³Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. ²⁴Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. ²⁵Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte^[h] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.

²⁷Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! ²⁸Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ ²⁹Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“

³⁰Isus a zis:

– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! ³¹Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. ³²Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.

³³Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

³⁴Mulţimea I-a răspuns:

– Noi am auzit din Lege^[i] că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

³⁵Isus le-a zis:

– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. ³⁶Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii!

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredinţa lor

³⁷Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

³⁹De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴¹Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

⁴²Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta^[k], ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, ⁴⁵iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine! ⁴⁶Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. ⁴⁹Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. ⁵⁰Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“