Aleluia!
1După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând:
„Aleluia![a]
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte!
El a judecat-o pe marea prostituată
care a pervertit lumea cu desfrânarea ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:
„Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru,
toţi robii Lui
şi cei ce vă temeţi de El,
mici şi mari!“
6Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!
7Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s-a pregătit[b].
8I s-a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor şi curat.“
Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.
9Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice[c] de cei chemaţi la cina[d] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“
Călăreţul de pe calul alb
11Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. 12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El. 13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[e] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat. 15Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[f] El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic. 16Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume:
„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.
17Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“ 19Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui. 20Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. 21Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.