Apocalipsa 11

Cei doi martori

¹Mi-a fost dată o trestie asemenea unui băţ şi mi s-a spus: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină acolo! ²Curtea exterioară a Templului s-o laşi la o parte şi să n-o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni^[a]. ³Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profeţească o mie două sute şaizeci de zile^[b], îmbrăcaţi în sac.“ ⁴Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. ⁵Dacă cineva vrea să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i mistuie pe duşmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău trebuie să fie omorât în acest fel. ⁶Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeţiei lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, cât de des doresc ei. ⁷Când îşi vor fi terminat de depus mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge şi-i va omorî. ⁸Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăţi, care, în mod figurat^[c], este numită „Sodoma“ şi „Egipt“^[d], unde a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹Oameni din orice popor, seminţie, limbă şi neam se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. ¹⁰Locuitorii pământului se vor bucura de ei, vor sărbători şi îşi vor trimite daruri unii altora, căci aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului. ¹¹Dar după trei zile şi jumătate, o suflare de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi ei s-au ridicat în picioare; şi o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. ¹²Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le-a spus: „Suiţi-vă aici!“ Şi ei s-au suit în cer, într-un nor, în timp ce duşmanii lor se uitau la ei. ¹³Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

¹⁴Al doilea „vai“ s-a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.

A şaptea trâmbiţă

¹⁵Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau:

¹⁶Cei douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, ¹⁷zicând:

¹⁹Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer şi în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Şi au fost fulgere, sunete^[g], tunete, cutremur şi grindină mare.