Reglementări privind celebrarea anului sabatic
1Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: 2„Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să ţină un Sabat în cinstea Domnului. 3Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-i strângi roadele, 4dar în al şaptelea an să ţii un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. 5Să nu culegi ce va ieşi după seceriş şi să nu aduni strugurii viei tale netăiate[a]; să fie un an de odihnă pentru pământ. 6Să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul, 7vitele tale şi animalele sălbatice din ţară; tot ce va ieşi din pământ să vă slujească drept hrană.
Reglementări privind celebrarea anului de veselie
8Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani; aşadar şapte rânduri de sabat al anilor sunt patruzeci şi nouă de ani. 9Apoi să pui să se sune tare din trâmbiţă; în ziua a zecea a lunii a şaptea, în Ziua Ispăşirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. 10Să sfinţiţi cel de-al cincizecilea an şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie[b]: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi, să nu culegeţi ce creşte după seceriş şi să nu culegeţi viile netăiate. 12Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncaţi doar ceea ce va creşte de la sine pe ogor.
13În acest an de veselie să vă întoarceţi, fiecare din voi, la proprietatea voastră.
14Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înşelaţi unul pe altul. 15Când veţi cumpăra de la semenul vostru, să plătiţi socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preţ, ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16Dacă anii sunt mulţi, atunci să ridici preţul, iar dacă anii sunt puţini, să scazi preţul, pentru că ţi se vinde un anumit număr de secerişuri. 17Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
18Să împliniţi poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le înfăptuiţi, ca să trăiţi în siguranţă în ţară. 19Ţara îşi va da rodul, iar voi veţi mânca şi veţi trăi în siguranţă în ea. 20Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an, deoarece nu semănaţi şi nu vă strângeţi roadele, 21atunci să ştiţi că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22Când veţi semăna în al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.
23Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că ţara este a Mea, iar voi sunteţi străini şi peregrini înaintea Mea. 24De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce el a vândut. 26Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuşi în stare să poată face răscumpărarea, 27atunci să socotească anii de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea şi astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.
29Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie. 31Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca şi ogoarele ţării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.
32Cât despre cetăţile leviţilor, leviţii vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetăţile lor. 33Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israeliţilor. 34Dar ogoarele din jurul cetăţilor leviţilor nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.
35Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, tu să-l ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l laşi să locuiască la tine. 36Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine. 37Să nu-i împrumuţi argint cu dobândă şi să nu-i dai mâncare pe camătă. 38Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului ca să-ţi dau Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău.
39Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. 40Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie. 41Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui şi astfel se va putea întoarce la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. 42Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii. 43Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.
44Cât despre sclavii şi sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poţi cumpăra dintre neamurile din jur. 45Poţi să-i iei şi dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naşte în ţara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri, iar aceştia să-i moştenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voştri pe viaţă. Cât despre israeliţi, fraţii voştri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.
47Dacă un străin sau un peregrin se îmbogăţeşte, iar unul din fraţii voştri sărăceşte lângă el şi se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale; 49atât unchiul său, cât şi fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur. 50Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Preţul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi preţuită la fel ca perioada preţuită în cazul unui lucrător plătit. 51Dacă mai rămân însă mulţi ani până la anul de veselie, în funcţie de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea în funcţie de aceşti ani. 53Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el şi copiii lui să fie eliberaţi la anul de veselie. 55Israeliţii sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.