2 Samuel 23

Ultimele cuvinte ale lui David

¹Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:

Vitejii lui David

⁸Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioşeb-Başebet^[a], un tahchemonit^[b], era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute de duşmani^[c] pe care i-a ucis într-o singură împrejurare. ⁹Următorul era Elazar, fiul lui Dodo, urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, au ţinut piept filistenilor adunaţi la Pas-Damim^[d] pentru război. Atunci israeliţii băteau în retragere, ¹⁰însă el a rămas pe loc şi a ucis la filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas înţepenită pe sabie. Domnul a dat o mare biruinţă în ziua aceea. Oştirea s-a întors la Elazar numai ca să ia prada. ¹¹Un alt viteaz a fost Şama, fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se strânseseră la Lehi, unde se afla un ogor plin cu linte. Oştirea fugise dinaintea filistenilor, ¹²însă Şama a stat în mijlocul ogorului şi l-a apărat ucigându-i pe filisteni. Domnul a dat o mare biruinţă. ¹³Altădată, pe timpul secerişului, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni îşi aşezase tabăra în valea Refaim. ¹⁴David se afla atunci în fortăreaţă^[e], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. ¹⁵Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ ¹⁶Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. El însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, ¹⁷spunând: „Departe de mine, Doamne, să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au pus viaţa în primejdie?“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji. ¹⁸Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei^[f]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. ¹⁹Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei. ²⁰Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel care a făcut mari isprăvi. El a ucis doi dintre cei mai viteji moabiţi^[g], iar într-o zi în care ninsese a coborât într-o fântână^[h], unde a omorât un leu. ²¹A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean uriaş. Egipteanul era înarmat cu o suliţă, în timp ce Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. ²²Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. ²³Era mai respectat decât cei treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.

²⁴Dintre cei treizeci făceau parte:

Erau cu toţii în număr de treizeci şi şapte.