Viziunile şi ţepuşul lui Pavel
1E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. 2Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. 3Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – 4a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. 5Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, 7chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. 8De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. 9Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.“ Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. 10De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.
Grija lui Pavel pentru corintieni
11Am ajuns nebun; voi m-aţi forţat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunaţi“,[a] măcar că eu sunt nimic. 12Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni. 13Aţi fost trataţi mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertaţi-mi această nedreptate! 14Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că v-am iubit atât de mult? 16Să presupunem că n-am pus greutăţi asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înşelare. 17V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? 18L-am rugat pe Titus să meargă şi l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi Duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19Credeţi că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înşine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiţilor, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră. 20Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi aşa cum aş vrea să fiţi şi nici voi nu mă veţi găsi aşa cum vreţi. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiţii egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. 21Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezenţa voastră şi mă voi mâhni pentru mulţi care au păcătuit în trecut şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrâul şi depravarea pe care le-au practicat.